Conferentiar Universitar Doctor

 Adresă birou: Bd. Expoziției Nr. 30A, birou 719

 Adresă de e-mail: adrian.niculescu[at]politice.ro

 Departament: Departament Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene

 Domenii de interes: Clasificare după domenii de interes

Cursuri predate:Istoria universala moderna si contemporana, Istoria democratiei romanesti, Istoria lumii postbelice

Interese de cercetare:Istoria Romaniei, Istoria lumii postbelice, Memoria exilului

Scurtă descriere: născut în București, la 18 august 1960, doctor în istorie al Universitătii Paul Valéry - Montpellier III (2002). Studii: Liceul Ion Creangă (secția clasică), București (1975-79), absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București (1983) și al U.E.R. d´histoire, Université Paris IV – Sorbonne (1985), D.E.A. (studii aprofundate – masterat), Univ. Paris IV – Sorbonne (1987) elev al Proff. Ștefan ȘTEFANESCU (București), Jacques HEERS (Paris), Carol IANCU (Montpellier). Refugiat politic în Franța din iulie, 1983. Bursier al Institutului Italian pentru Studiile Istorice ”B. Croce”, Napoli (1984-1986). Profesor cu contract la Universitatea Catolică din Milano (1985-1996). Militant al Exilului democratic românesc, revenit în țară după Revoluția din Decembrie1989.Corespondent oficial în Italia al Departamentului românesc al Postului de Radio Europa Liberă (1984-1996), din 1985, Reprezentant în Italia al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (L.D.H.R.), secția română, în exil, a Federației Internaționale a Drepturilor Omului (F.I.D.H. - Paris), Delegat în Italia al Asociației pentru Protecția Monumentelor Istorice din România (fondată de Arh. St. Gane, Paris, 1985), colaborator al presei Exilului românesc (Lupta, Limite, B.I.R.E. – Paris, Curentul, Dialog – Germania), și, după Revoluție, la cea, scrisă si vorbită, din țară (România Liberă, Revista 22 – corespondent in Italia, 1993-96, România Literară, Dilema, Observatorul Cultural, Dosarele Istoriei, TVR-1, TVR - 2, Radio România Actualități șiRadio România Cultural, etc.), ca și în mass-media din Italia, Franța și Elveția (Corriere della Sera, RAI 1, RAI 3, RAI Radio Tre, Avanti!, il Giornale, RTVSI- Elveția, La Cinq – Paris, etc). Contacte cu mulți decision și opinion makers. După restabilirea în România (1996), este expert în cadrul Comisiei Naționale UNESCO (1998-1999), secretar general al Comitetului Național de Sărbătorire a Revoluție de la 1848, instituit, sub patronajul Președintelui României, de către Președintele Academiei Române (1998), și numit de acesta, consilier al Ministrului Apărării, Victor Babiuc, și director-adj. al Direcției NATO din M.Ap.N.(ianuarie – iunie, 2000, dat afară din cauză că deținea și cetățenia franceză) și autor a diferite inițiative (Proiectul de Celebrare a 150 de ani de la Revoluția din 1848, introducerea Zilei Tricolorului, 1998, modificarea art 16/3 din Constituție - ce discrimina persoanele cu dublă cetățenie - 2000-2002, etc.). La propunerea sa, în 2003, se înființează Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER), secretariat de stat în cadrul Guvernului României (singurul de acest gen în Europa fostă comunistă) si este numit vice-președinte - sub-secretar de stat. In urma unor grave nereguli pe care le denunță public (ordinul de incendiere, emis de președintele INMER, Dinu Zamfirescu, a Arhivei Gane), este destituit abuziv în iunie, 2005 de către Primul Ministru C. P. Tăriceanu. Deși cîștigă și, prin două sentințe, definitive și irevocabile, date de Inalta Curte de Casație și Justiție (2007), abuzul este recunoscut, nu este reintegrat în funcție. Din 2008, procesul continuă la CEDO, dar INMER este desființat prin comasare, în martie 2010. 120 de importanți intelectuali (Pleșu, Manolescu, Blandiana etc.) se solidarizează cu el. Membru al Consiliului Stiințific al Institutului Revoluției Române din Decembrie (iulie 2010). Vice-Comisar pentru România al Istituto Nazionale per la Storia del Risorgimento Italiano (din 2002). Cavaler al Ordinului național Stella della Solidarieta Italiana, conferit de către Președintele Republicii Italiene, Carlo Azeglio Ciampi (2004). Autor al volumelor: Martor al Istoriei: Emil Ghilezan de vorbă cu Adrian Niculescu, Editura ALL, 1998, Din Exil, după Exil, Editura Univers (1998), Aux racines de la démocratie roumaine – Pruncul Român, premier journal libre roumain, chonique de la Révolution valaque de 1848, Editura Clusium, 2008, De la limes-ul lui Fokas la granița lui Eminescu – Studii de istorie, Ed. Clusium & Scriptor, 2009. Co-autor al volumului: Violările Drepturilor Omului în Epoca Ceausescu, Roma, 1989 (destinat introducerii clandestine în țară), Romania – Geografia e Storia, Roma, 2010 și a peste 30 de articole de specialitate (istorie), publicate în reviste și Acte ale Congreselor, din țară și din stăinătate. In diferite cadre, a ținut conferințe și prelegeri la universități și institute din țară și din străinătate: Padova, Udine, Trieste, Torino, Milano, Bologna – Forli, Roma, Paris (Univ. Paris I, Paris III – Sorbonne Nouvelle), Montpellier, Tel-Aviv, Ankara, Budapesta, Oradea, Timișoara, Cluj, Iași, Institutul Francez din București, Institutul Italian de Cultură din București, Accademia di Romania, Roma, Institutul Român de cercetare umanistică - Casa Iorga – Veneția, Casa Românească (de exil) și Misiunea greco-catolică română - Paris, etc., a participat la numeroase congrese, colocvii și reuniuni internaționale (începînd cu al XV-lea Congres de Stiințe Istorice, București, 1980) . Predă cursurile și seminariile de Istorie Universală Modernă și Contemporană (Europa, 1848-1989), curs obligatoriu, anul I, sem. II și, respectiv, Istoria Lumii Post-belice, curs opțional, anul III, sem. I, și seminariile Cursului de Istorie Modernă și Contemporană a României (an I, sem. I). Între 2004 si 2008 a predat, împreună cu Drd. Andrea MENNA (Bologna – București, SNSPA), Cursul de Istorie a Italiei sub Prima Republică (1946-1994). La Facultatea de Litere a Universitatății din București, secția RISE, anul III, predă cursul opțional: Disidență / Opoziție și Exil în România comunistă (1945/48-1989). Ține cursuri și la Colegiul Național de Apărare (Modernizarea Lumii Românești – sec. XVIII-XIX) - și la Institutul Diplomatic Român (Exilul Românesc – Fapte, instituții, personalități).